Războiul cu bunul simţ

Din cauza unei întâmplări nu tocmai plăcute, care a dus la imobilizarea până la finalizarea unor mici reparaţii a dragei mele maşinuţe, de câteva zile sunt utilizatorul mijloacelor de transport în comun din, onor, municipiul Galaţi. Lăsând la o parte modul, sau halul, în care arată autobuzele de pe traseu, precum şi faptul că acestea au, în zona Minion, o frecvenţă identică cu cea a ploii în deşert, ceea ce m-a frapat a fost modul în care unii bătrâni se comporta atunci când călătoresc. Într-una din dimineţile în care nu ai loc să arunci un ac în autobuz, la o oră cănd cei în activitate merg la servici şi elevii spre scoală, nelipsiţii bătrânei sunt prezenţi cu destoinicie în staţie. Toate bune până îşi face apariţia mult aşteptatul autobuz, moment în care câteva bătrâne încep să se agite ca atleţii înaintea startului la suta de metri. Nu apucă soferul să deschidă uşile căci firavele bătrâne se reped ca uliu pe pradă spulberând totul în calea lor. Ce şansă mai au ceilalţi călători să se apropie de utilaj? Zero. De ce? Ceilalţi călători nu sunt imunizaţi impotriva bunului simţ. Ce fac în continuare vajnicile amazoane? Urcă în autobuz şi prima care atinge platforma se aruncă pe un scaun, îşi aruncă poşeta pe altul şi se apleacă peste al treilea scaun, ţinându-l ocupat. Celelalte coechipiere o ajung din urmă pe atacantă şi îşi ocupă cu mândrie locurile. În cazul în care nu le reuşeşte figura cu scaunele se postează lângă un copil sau un adolescent aşezaţi şi se minunează, cu voce ridicată, de nivelul scăzut de bun simţ al tinerilor, neuitând să evoce vremuri trecute "Pe vremea mea.......".
Unde credeţi că merg pensionarii la ore aşa matinale? Au vreo treabă urgentă, vreo problemă de rezolvat. Daaaaa, unii chiar au ceva treburi pe la instituţiile statului şi se postează pe la ghişee încă înainte de deschidere pierzând vremea, însă mai sunt şi unii care se plimbă, doar de dragul plimbării. Nu vreau să spun că e specific bătrânilor să facă asta, însă există o categorie de persoane, din acea grupă de vârstă care, se pare, au îmbătrânit degeaba. Ce mecanism îi "mână în luptă" pe această categorie de cetăţeni ai urbei noastre? Bineînţeles visceralul instinct românesc de a apuca ceva înaintea celuilalt, chiar dacă nu ţi se cuvine asta. În general bătrânii sunt modele pentru generaţia tânără însă în aceste cazuri e mai bine să acoperim ochii copiilor noştri.