vineri, 3 septembrie 2010

T.I.D. 2010


O zi frumoasa de septembrie, soarele straluceste dupa ce cateva zile statuse ascuns, vestindu-ne apropierea toamnei. Pe faleza galateana cativa pescari arunca unditele, sperand la marea captura, insa pestii se lasa greu, sacrificandu-se doar cateva exemplare astenice. Angajatii restaurantelor din zona se pregatesc de week-end si stivuiesc in frigidere sticle cu bere si racoritoare iar la o terasa o formatie muzicala repeta de zor, pentru ca deseara totul sa mearga struna. Pe fluviu urca un convoi a carui impingator scoate un fum negru si gros, fara teama de taxa de poluare de la ministerul mediului. Dinspre Braila incep sa se vada pe apa mai multe puncte negre care, pe masura ce sa apropie, se transforma in siluetele unor caiace a  caror ocupanti dau rar din padele.


Sunt participantii la TID 2010, Turul International al Dunarii, o competitie fara intreceri in viteza, unde oricine se simte capabil sa parcurga intre 40 si 65 Km. poate participa, pe traseul Ingolstadt-Germania, Sfantu Gheorghe-Romania sau pe orice portiune doresc. Conditia este ca in barca sa-ti transporti toate cele necesare traiului pe timpul turului, pe timpul noptii cazarea facandu-se "fiecare cu cortul lui". La turul din acest an, a participa si un galatean pe nume Vasile Guzganu, zis Guzi, un mare pasionat al vaslitului si poate ca anii urmatori el va fi insotit si de alti concitadini.


Membrii familiei si prietenii urandu-i "drum bun" lui Guzi dupa o scurta oprire.


P.S. se pare ca informatiile mele sune eronate, cu scuzele de rigoare revin si anunt ca la T.I.D. 2010 au participat si alti pasionati din Galati, in afara lui Guzi!

joi, 22 iulie 2010

Cascada Putnei









La iesirea din Lepsa catre Tulnici, se afla rezervatia naturala Cascada Putnei. Apa care se pravaleste aproximativ 14 metri, printre rocile care s-au erodat diferit, functie de compozitie, a sapat  forme de relief numite "marmite de eroziune". Sunt de fapt niste santuri inguste, situate la nivele diferite, prin care apa curge pana ajunge la baza cascadei, unde s-a format un lac. Imaginile si zgomotul creat de caderea apei, sunt spectaculoase, iar faptul ca  administratorii  ecologizat zona poate face ca  vizita la cascada sa  ramana o placuta aducere aminte. 

Cheile Tisitei

Iata ca a venit timpul sa postez si o mica relatare a unei plimbari in natura, mai exact in rezervatia Cheile Tisitei, din jud. Vrancea. Ajungand impreuna cu sotia si cativa prieteni la Lepsa, un sat al comunei Tulnici, unde multi galateni si-au facut case de vacanta, am reintrat in traseul respectiv dupa ce, in urma cu cativa ani, mai gustasem din frumusetile lui. Asa ca iata-ne pasind pe poarta rezervatiei, dar nu asa ....ci cu bilet de 3 lei de la Ocolul Silvic. Un domn padurar se agita foarte important la intrare, dirijand masinile si interzicand una, alta, din pacate fiind singurul reprezentant al "administratiei" in toata rezervatia. Despre zona, cam putine informatii la intrare, de fapt niste reguli despre "cum sa ne ferim de lupi, rasi si ursi". Ar fi foarte interesant ca aici sa fie prezente panouri cu harta zonei, cu flora, fauna si mineralele prezente in rezervatie. In toata zona parcursa nu am gasit decat cateva panouri din vremuri comuniste cu indemnuri de a respecta natura, ale caror litere "pictate" cu vopsea abia daca se mai vedeau. Frumusetea locurilor ne-a fascinat, asa ca nevoia de a sti cum se numeste un varf sau o vale a palit. Pereti aproape verticali cu gresie friabila, roci verzi, rosii, gri dar si florile ne-au facut sa uitam de unele pasaje mai dificile si de oboseala care ne cuprindea pe masura ce inaintam. In unele zone traseul capata un aspect de canion, fiind prezente tavane si surplombe spectaculoase. Cu animalele de care trebuia sa ne ferim nu am avut ocazia sa ne intalnim, cu exceptia unei capre, care ne-a privit pret de cateva clipe, de pe o cornisa, deranjata de musafirii prezenti pe fundul vaii. Am ajuns pana la o constructie de lemn, avand un gard din scanduri, si datorita faptului ca aparusera unle mici dureri, pe ici pe colo, am hotarat sa face cale-ntoarsa. Drumul la intoarcere a parut mai scurt, contrar teoriei lui Penes Curcanu, iar in momentul in care am ajuns la locul de odihna totul a fost bine. Recomand tuturor celor care ajung in localitatea Lepsa sa faca o plimbare prin Cheile Tisitei si sa lase, dupa trecerea lor, curata aceasta bijuterie a naturii. 
(foto 2 si 3 Cristi Bâra - Focsani, restul Lucian - Galati)














marți, 6 iulie 2010

680


Dunarea nu se mai opreste din crestere. Daca pana mai ieri aleile inundate partial de pe faleza erau privite cu uimire de galateni, de cateva zile apa a inundat in totalitate zona. Si fluviul creste. Oamenii politici au inceput un pelerinaj zilnic atat la Sendreni cat si la digul din Galati, insa de aceasta data nu au mai fost primiti cu simpatie. Presa, ca de obieci, exagereaza orice relatare scufundand de cateva ori pe zi Galatiul. Pentru cei care nu au vizitat orasul de pe malul Dunarii, tin sa precizez ca amenintata de o eventuala revarsare a fluviului, este o zona industriala, un rand de blocuri din zona port si cartierul de case Badalan. Despre locuitorii acestui cartier, chiar daca nu sunt bucurosi sa se trezeasca cu apa in case, nu se poate spune ca nu sunt obisnuiti cu astfel de evenimente, nu mai devreme de cateva saptamani, la o ploaie puternica ei trezindu-se inundati. Asa ca MAREA TRAGEDIE ce pandeste Galatiul nu e chiar asa de mare. In zona portului s-a inaltat un dig din saci cu pamant, insa apa se infiltreaza pe sub cheiul betonat fiind retrimisa in Dunare cu pompele. Foarte inspirat a fost si momentul transmis de unele posturi TV, in care reporterii intrau in vreo carciuma din zona portului si intrebau consumatorii fruntasi de ce nu ajuta la incarcatul sacilor. Din raspunsurile primite de la acestia, cei care “scriu” stirile, “creionau” portretul galateanului. Nu e corect, se poate verifica prezenta, in zona unde s-au incarcat saci, a unor tineri voluntari, care au muncit alaturi de fortele I.S.U., dar probabil ca un interviu cu o astfel de persoana nu ar fi adus rating. Se fac scenarii fanteziste cu detonari de diguri in zone nelocuite din Insula mare a Brailei, sau alte zone din judetul Tulcea, insa aceste stiri nu fac decat sa creasca tensiunea in acele zone. Sa speram ca presa, ca o mare putere in stat, va reusi prin exceptionalii sai reporteri sa potoleasca cresterea Dunarii, caci in rest, le-au facut pe toate.
 

.

   















sâmbătă, 3 iulie 2010

666

Dunarea a continuat astazi sa creasca, cota ajungand la 666 cm. iar tendinta e spre crestere, fiind posibila depasirea cotei de pericol de 700 cm.

 




vineri, 2 iulie 2010

Si astazi Dunarea a crescut!

































661 cm, cu 4 centimetri mai mult ca ieri. Galatenii "de pe deal" merg si privesc curiosi Dunarea, asa n-au mai vazut-o niciodata. Galatenii "din vale" privesc cu ingrijorare cele cateva palme care despart Dunarea de limita digului si se gandesc cu disperare ce sa va intampla daca apa va trece.  Sa speram ca ea va ramane in matca, si ca aceste manifestari ale naturii le vor da de gandit factorilor de decizie, pentru a se lua in calcul reinfiintarea zonelor umede, desecate si redate agriculturii in vremuri comuniste. 

joi, 1 iulie 2010

Faleza din Galati inundata

Dunarea a atins astazi 657 de centimetri, cea mai mare cota inregistrata vreodata, iar prognoza e "in crestere". Apa a inundat "faleza inferioara" iar bacul nu mai face curse decat pentru persoane, autovehiculele nemaiavand acces pe malul tulcean inundat. Valurile "matura" aleea de promenada de pe care pana mai ieri priveam apa, apa care acum uda trecatorii. Sa speram ca Dunarea isi va reveni la normal, oamenii amenintati de ape vor reveni la casele lor si galatenii se vor plimba iarasi pe faleza.