vineri, 26 martie 2010

În sfârşit PRIMĂVARĂ!


După o iarna care parcă nu se mai termina de câteva zile avem o vreme caldă, cu soare, după care tânjeam. Iarna parcă nu se ma termina, atâtea zile "acoperite" nu au mai fost de mult, dar în sfârşit A VENIT PRIMĂVARA. Jur că nu mă voi mai plânge de zilele călduroase, de transpiraţie şi de soarele toropitor care înmoaie asfaltul. Asta poate până la vară.

sâmbătă, 6 martie 2010

Pomenirea morţilor


După cum ştiţi, sau poate nu, suntem în post, iar în post cei care au rude plecate de curând dintre noi sunt datori, conform tradiţiei creştine să îi "pomenească". Termenul are două înţelesuri în acest caz ceea ce implică şi două activităţi, pe de o parte fiind vorba de evocarea numelui morţilor într-o scurtă slujbă bisericească, iar pe de altă parte de a împărţi ceva merinde (a da de pomană) nevoiaşilor, după ce bucatele au fost "citite" de preot în cadrul aceleiaşi ceremonii creştine. Bucatele respective sunt tradiţionalul tort din grâu fiert (colivă), colaci din aluat de cozonac, fructe şi un pic de vin. Acest eveniment are loc sâmbăta dimineaţa la biserică, biserica fiind locul unde sunt stăpâne o categorie aparte de bătrâne, pe care am să le denumesc în continuare babe, pentru a le delimita astfel de celelalte bătrâne care odată cu trecerea anilor  nu şi-au pierdut bunul simţ. Babele se trezesc, în aceste sâmbete, la ora 4.30 dimineaţa, DA am scris corect, la 4,30 dimineaţa, şi vin grămadă la biserică întinzându-şi cât mai răsfirat bucatele aduse pentru ritual. De ce cât mai răsfirat? Pentru ca cei care vor veni mai târziu să nu mai aibă loc. De ce? Uite-aşa maică, că noi ne-am trezit de la 4 să ajungem la biserică şi să prindem loc! Şi cum stau babele aşa la biserică încep să se îndemne, una pe alta, să-l sune pe preot. După ce fiecare se codeşte, una mai îndrăzneaţă pune mâna pe telefon şi-l trezeşte pe preot. Părinte, ne-am adunat căteva enoriaşe pentru pomenirea morţilor iar preotul, trezit cu noaptea-n cap, înaintea unei noi zile de muncă, probabil că sare în sus de bucurie mulţumindu-i în gând enoriaşei pentru faptul că i-a dat de ştire că urmează să răsară soarele. Slujba începe pe la ora 6,30, însă cei care nu au fost destul de matinali nu au mai gasit loc pe mese. Daca cineva încearcă să sugereze că se mai pot aduna sacoşele cu de-ale gurii pentru a mai încăpea câteva, este repede pus la punct de babele ce se cred deţinătoarele tainelor bisericeşti şi singurele în stare să ţină sălaşul în ordine. După sosirea preotului şi adunarea listelor cu nume (pomelnicelor) începe ritualul desfacerii pungilor în care babele au adus merinde. Babele găsesc pungile care foşnesc cel mai tare şi nu se apucă să le desfacă decât după începerea slujbei, deranjând preotul.  Una din învăţăturile lui Hristos este iertarea, întoarcerea celuilalt obraz atunci când esti lovit şi cred că această lecţie este  exersată permanent de preoţii care nu pot să-şi arate "sentimentele" faţă de babe, rezidente permanente ale lăcaşurilor de cult. Mai adaug şi faptul că babele încep să şuşotească după începerea slujbei, de parcă ceea ce spune preotul  sunt lucruri "fumate" de mult de ele şi concluzionez că aceste băştinaşe ale bisericii pot fi unul din motivele pentru care bisericile nu fac parte, cu adevărat,  din viaţa socială a comunităţilor.