miercuri, 5 septembrie 2012

Castelul Hellbrunn – Salzburg Austria






Castelul dateaza din perioada in care Salzburgul era un oars independent si prosper, banii sosind de pe urma comertului cu sarea extrasa din muntii din apropiere. Tocmai excedentul bugetar i-a determinat pe conducatorii orasului, care aveau rang religios de arhiepiscopi, sa construiasca cladiri impozante in oras dar si Castelul Hellbrunn situat in vecinatatea orasului.

Castelul este situat pe un domeniu unde apa este actorul principal. Bazine in care pestii inoata linistiti, canale pe care ratele se zbenguie vesele, dar si diverse statui cu mecanisme actionate de apa sunt atractiile acestei superb obiectiv turistic.










Atat interiorul castelului, o capodopera a arhitecturii italiene, denumit si“Lustschloss” (palatul placerii) ale carui incaperi sunt pictate de italianul Arsenio Mascagni, cat si aleile exterioare cu mici incaperi unde apa apare de nici nu gandesti, sunt un omagiu inchinat apei.
















Fantanile care te pacalesc (“wasserspiele” sau “trick gardens”) au fost construite pentru distractia Printului Arhiepiscop al Salzburgului Markus Sittikus, domeniul fiin construit ca resedinta de vara. Intrucat castelul se afla in vecinatatea muntelui, apa care coboara a fost captata iar forta acesteia pune in miscare statuete care seamana cu cele din balciurile vechi aflate in tarabele de tir. Una din atractiile castelului este masa din piatra la care oaspetii arhiepiscopului chefuiau, iar cand acestia exagerau cu alcoolul din scaune tasnea un jet rece de apa. Scaunul printului nu avea o asemenea ”dotare” iar eticheta cerea oaspetilor sa nu se ridice de la masa inaintea printului.


Pe timpul turului gradinii si subsolului castelului apa apare din diuze de cupru, ascunse in cele mai neasteptate locuri, actionata diabolic de ghidul care ne atragea in zonele cele mai expuse. Dupa ce de cateva ori am cazut victime ale dusului nedorit ne uitam de doua ori inainte de a ne opri in loc, alegand doar zone uscate semn ca apa nu ajungea acolo. Apa tasnea din tavan, din pereti, din podea, din tufisuri, din statui asezate pe exteriorul castelului sau din orice alt loc care nu dadea de banuit.



















 Spre sfarsitul turului una din atractii este o scena pe care se rotesc mai multe marionete in sunetul de flasneta, bineinteles toate actionate de forta apei.



















marți, 4 septembrie 2012

Dachau

Dachau a fost primul lagar de concentrare nazist deschis pe teritoriul Germaniei avand ca locatie o fosta fabrica de armament de langa oraselul omonim, situat la circa 15 km de Munchen. Dupa acest model au mai fost deschise si alte lagare de concentrare, iar militarii SS specializati in paza penitenciara tot aici erau formati. Informatii despre lagar puteti gasi pe internet la http://ro.wikipedia.org/wiki/Lag%C4%83rul_de_concentrare_Dachau insa vizita pe care am facut-o in acest loc ne-a facut sa ne amintim de ororile razboiului, sa ne punem iarasi intrebarea “cum a fost posibil?”, sa incercam sa ne explicam ce s-a intamplat prin prisma conditiilor economice si politice din acea perioada si sa constientizam ca si astazi mai sunt zone de conflict unde viata unui om nu are nici o valoare. Ca sa ajungem la lagar a trebuit sa trecem pe langa o cladire moderna, centru de informare, de unde se pot inchiria audioghiduri (fara limba romana) si se pot achizitiona diverse publicatii legate de lagarul de concentrare.

 Accesul in interior este gratuit iar intrarea se face pe sub o cladire unde pe o poarta metalica se afla celebra inscriptie “Arbeit macht frei”. Din pacate cea mai mare parte a detinutilor care au citit inscriptia nu au reusit sa se si convinga de afirmatie.


 Din lagarul propriu zis s-a mai pastrat o cladire in forma de U in fata careia se afla un monument inchinat victimelor ororilor naziste. Cladirea este saraca in obiecte insa contine panouri cu fotografii si informatii care descriu cele intamplate in lagar precum si date despre personalitatile care au fost incarcerate. La Dachau au avut loc si experimente medicale, privind rezistenta omului la frig ori presiune inalta, dar si la studierea malariei, experimente care se soldau in general cu moartea detinutilor “cobai”. In cladirea principala se afla si un cinematograf unde se prezinta un film documentar cu imagini din lagar, dar si cu imagini de dupa eliberarea acestuia din 1945 de catre trupe americane. Vazand gramezile de cadavre soldatii americani au executat SS-istii cu grad inferior, pe care i-au mai gasit in lagar. Filmul prezinta imagini socante si este interzis minorilor. In lagar au fost si in jur de 220 de romani, legionari, evrei dar si ardeleni deportati de administratia maghiara.


 
   In curte au fost reconstruite doua baraci, in una fiind prezentat modul de organizare a locului de detentie, cu paturi suprapuse, spalatoare, toalete. In spate se mai pastreaza fundatiile fostelor baraci.






  Continuandu-ne drumul ajungem in cel mai sinistru loc ...crematoriul. Initial aici exista un crematoriu mai mic aflat intr-o magazie de lemn, unde se afla un cuptor in care puteau fi arse simultan doua persoane insa dupa ce in lagar au inceput sa fie adusi din ce in ce mai multi oameni si nu au mai avut loc s-a inceput exterminarea sistematica. S-a construit un nou crematoriu, avand la o extremitate trei culoare pe unde oamenii erau condusi la “dezinfectare” iar apoi erau introdusi “la dusuri”, de fapt in camera de gazare. In camera era introdus gazul Zyklon B iar dupa ce oamenii mureau iar apoi erau carati de alti detinuti  in incaperea urmatoare unde se aflau cuptoarele. Nu degeaba unii autori au vorbit de lagarele naziste folosint expresia „fabricile mortii”. Totul functiona perfect, eficienta maxima!







 Parasim lagarul in liniste, goniti de norii negri care acopereau cerul, cu o apasare in piept, cu multe intrebari dar si cu lectia tolerantei invatata.
                                                                                           august 2012