În Bucuresti, în apropierea aeroportului Băneasa se află Muzeul Aviației, instituție aflată sub patronajul Ministerului Aparării. Se pare că muzeul se află pe un teren foaret valoros deoarece primăria sectorului 2 a făcut o cerere de preluare a terenului din patrimoniul M.A.N. pentru constructia de locuințe A.N.L. Ce se va întâmpla cu muzeul? Nu vă faceți griji, va fi relocat către o zonă ce se va stabili ulterior. Doar că aparatele cele mai valoroase nu ar rezista unei relocări. Într-adevăr terenul pe care se află muzeul este foarte valoros, valoros însă pentru istoria națională, deoarece aici a funcționat primul aerodrom din Bucuresti și probabil din țară, în 1915, în zorii aviației, când România însemna ceva. Muzeul nu e celebru, nu a beneficiat de promovare, ba mai mult unele exponate ce-i aparțin nici nu au fost aduse aici, însă există mult potențial. Cu investiții financiare serioase muzeul ar putea deveni unul din cele mai importante unități de profil din europa. Un punct de atracție pe harta viitorului oraș turistic București. Da... Bucureștiul ar putea deveni un oraș turistic. Am vizitat Budapesta și în pliantul de prezentare a orașului am rămas uimit să văd cate muzee sunt în oraș. Ungurii au demontat monumentele înălțate pe vremea comunismului si ce credeți că au făcut cu ele...... un muzeu. Noi însă dărâmăm și ceea ce avem. Unii ar spune că tinerii de azi nu mai frecventează muzee, nu mai citesc și stau tot mai mult pe internet. Da, asta e tendința, dar la ce să ne așteptăm din partea lor când modelele ce le sunt prezentate în presă sunt patroni de echipe de fotbal, modele pentru lenjerie intimă, iar cele mai mediatizate evenimente din presă sunt despărțirea lui x de y și reîntoarcerea la z. Tinerii au nevoie de modele, ce modele le oferim? Dacă singurul loc în care istoria aviatică a Romaniei se poate vedea pe viu va dispărea, ne va rămâne de vizitat, poate vreun câmp împrejurul bucurestiului, unde cândva, vreun personaj important din ziua de azi, și-a manageriat turma de mioare până mai ieri.
Ați simțit câtă liniște este în preajma sărbatorii Paștelui? În fiecare an e liniște, natura e în cea mai frumoasă perioada a sa. La fel ca o femeie însărcinată, natura e superbă în preajma Paștelui. Firele de iarbă au ieșit pe jumătate iar mugurii stau să pocnească. Pământul reavăn, proaspăt săpat, are un miros după care am tânjit toată iarna. Dar mai presus de toate este liniște. Nici nu poate fi altfel, pentru că fie creștin practicant sau nu, în aceste zile toți românii își amintesc de Iisus. Ne amintim de sărutarea lui Iuda, auzim zornăitul arginților și orice om se înfioară. Comemorăm trecerea din astă lume a Mântuitorului și dacă El a murit pe cruce pentru a ne învăța legea Iubirii câți din noi am înțeles-o. Câți din noi nu Îl vindem zilnic pe Iisus punând mai presus bucurii de o clipă? Va veni seara învierii și vom merge cu lumânările în mâini la biserici, vom lua lumină și ne vom întoarce la casele noastre. Poate acea lumină să ne "lumineze", să vedem că toate vor merge mult mai bine dacă vom respecta legea lui Iisus, legea iubirii. Iubind mai mult decât o facem acum, ne vom umple și mai mult de iubire divină. Când iubești în suflet nu mai e loc de ură, de ranchiună sau alte sentimente josnice. Să vărsăm o lacrimă în sufletul nostru pentru patimile Mântuitorului și să facem în așa fel încât acestea să nu fie în zadar. Vă doresc tuturor ca această liniște să vă dăinuiască permanent în suflete.
Hristos a înviat!
După cum ştiţi, sau poate nu, suntem în post, iar în post cei care au rude plecate de curând dintre noi sunt datori, conform tradiţiei creştine să îi "pomenească". Termenul are două înţelesuri în acest caz ceea ce implică şi două activităţi, pe de o parte fiind vorba de evocarea numelui morţilor într-o scurtă slujbă bisericească, iar pe de altă parte de a împărţi ceva merinde (a da de pomană) nevoiaşilor, după ce bucatele au fost "citite" de preot în cadrul aceleiaşi ceremonii creştine. Bucatele respective sunt tradiţionalul tort din grâu fiert (colivă), colaci din aluat de cozonac, fructe şi un pic de vin. Acest eveniment are loc sâmbăta dimineaţa la biserică, biserica fiind locul unde sunt stăpâne o categorie aparte de bătrâne, pe care am să le denumesc în continuare babe, pentru a le delimita astfel de celelalte bătrâne care odată cu trecerea anilor nu şi-au pierdut bunul simţ. Babele se trezesc, în aceste sâmbete, la ora 4.30 dimineaţa, DA am scris corect, la 4,30 dimineaţa, şi vin grămadă la biserică întinzându-şi cât mai răsfirat bucatele aduse pentru ritual. De ce cât mai răsfirat? Pentru ca cei care vor veni mai târziu să nu mai aibă loc. De ce? Uite-aşa maică, că noi ne-am trezit de la 4 să ajungem la biserică şi să prindem loc! Şi cum stau babele aşa la biserică încep să se îndemne, una pe alta, să-l sune pe preot. După ce fiecare se codeşte, una mai îndrăzneaţă pune mâna pe telefon şi-l trezeşte pe preot. Părinte, ne-am adunat căteva enoriaşe pentru pomenirea morţilor iar preotul, trezit cu noaptea-n cap, înaintea unei noi zile de muncă, probabil că sare în sus de bucurie mulţumindu-i în gând enoriaşei pentru faptul că i-a dat de ştire că urmează să răsară soarele. Slujba începe pe la ora 6,30, însă cei care nu au fost destul de matinali nu au mai gasit loc pe mese. Daca cineva încearcă să sugereze că se mai pot aduna sacoşele cu de-ale gurii pentru a mai încăpea câteva, este repede pus la punct de babele ce se cred deţinătoarele tainelor bisericeşti şi singurele în stare să ţină sălaşul în ordine. După sosirea preotului şi adunarea listelor cu nume (pomelnicelor) începe ritualul desfacerii pungilor în care babele au adus merinde. Babele găsesc pungile care foşnesc cel mai tare şi nu se apucă să le desfacă decât după începerea slujbei, deranjând preotul. Una din învăţăturile lui Hristos este iertarea, întoarcerea celuilalt obraz atunci când esti lovit şi cred că această lecţie este exersată permanent de preoţii care nu pot să-şi arate "sentimentele" faţă de babe, rezidente permanente ale lăcaşurilor de cult. Mai adaug şi faptul că babele încep să şuşotească după începerea slujbei, de parcă ceea ce spune preotul sunt lucruri "fumate" de mult de ele şi concluzionez că aceste băştinaşe ale bisericii pot fi unul din motivele pentru care bisericile nu fac parte, cu adevărat, din viaţa socială a comunităţilor.
