Uite că la alții se poate!

Când mă lamentam că urbea gălățeană  nu este valorizată din punct de vedere turistic și mă gandeam ce se poate face în acest sens, drumurile

m-au dus în Bistrița, unde am primit un posibil răspuns. Festivalul ”Bistrița Medievală” a fost manifestarea care, preț de două zile, a scos bistrițenii în stradă dar a adus și oaspeți din străinătate și spun asta deoarece pe strazi se auzeau și alte graiuri europene. Ce e cu festivalul respectiv? De câțiva ani, artera pietonală din centrul orașului este pavoazată cu steaguri medievale, și în zonă se pot vedea diverse personaje din secolele 15-16, atunci cand cetatea Bistriței era o importantă așezare în zona de nord a Transilvaniei.

În zona centrală a orașului se găsesc tarabe cu diverse produse, dar și meșteșugari care-și ”manufacturează”  ofertele în văzul lumii. Pe scena montată cu ocazia evenimentului au loc concerte de muzică medievală, se evoca momente istorice dar are loc și un concurs de ”Miss Domnița Bistriței” unde frumoasele sunt îmbrăcate în ținute ”medievale”.  Pe stradă au loc tot felul de ”hapeninguri”, dansuri medievale, căutarea de către ceata străjerilor a vrăjitoarei care va fi judecată și probabil arsă pe rug și defilări ale diverșilor cavaleri, domnițe și altor personaje. Sarbatoarea a fost plină de culoare și cred personal că acest tip de manifestari pot aduce doar beneficii  orașelor unde se organizează.  

Și în chioșc fanfara cânta!

Acest refren are iz de vremuri demult trecute. Ce frumos  o fi fost  ca în Grădina Publică a Galaților, pe alei, să vezi domnișoarele din ”lumea bună” cu rochii lungi și umbreluțe din dantelă, admirate de ofițerii chipeși îmbrăcați în uniforme de paradă. Ofițerii, pentru a se căsători, trebuiau musai să aleagă o pretendentă cu stare. Astfel, un ofițer, pentru a duce la altar tânăra de care se îndrăgostise a cumpărat, în secret, o casă pe numele acesteia pentru a se considera că aceasta are dotă. Povestea e reală și casa încă există. Ce povești s-ar putea populariza pentru a dezvolta turismul și în urbea noastră.  Câte case cu povești frumoase există în zona centrală a orașului. Până atunci în Grădina Publică a renăscut tradiția fanfarei din chioșc. În fiecare sâmbătă și duminică, dimineața, în chioșc se înființează fanfara Centrului Cultural și refrene vechi se aud din nou pe aleeile parcului. Vechea fântână își aruncă șuvoiul de apă, la fel ca  în vederile din perioada interbelică dându-ne speranțe că, în viitor, vom putea trăi în prosperitatea de atunci.

Iguana de Galați

Într-o casă din centrul Galațiului apare pe nepusă masă o iguană. Locatarii rămân surprinși și sună la nr. 112 pentru a anunța ”urgența”.  La fața locului apare un echipaj de poliție și se încearcă găsirea unei soluții. Din cauza necunoașterii acestui tip de reptilă polițiștii sunt circumspecți și încearcă să afle cat mai multe. Cum nu există nici o instituție care să ofere sprijin și informații polițiștii, cu ajutorul unui voluntar, prind iguana și o închid intr-un tomberon de plastic după care o transportă la Zoo Gârboavele unde reptila este cazată temporar. După două zile, proprietarii reptilei, își revendică iguana și o recuperează. Masculul, numit Nene, a ”evadat” din locuința sa iar lipsa lui a fost descoperită târziu deoarece acesta obișnuia să se ascundă prin colțurile inaccesibile ale locuinței. Din fericire întâmplarea a avut ”hapy end” însă cele întâmplate ne pun pe gânduri. Cine ar trebui să intervină in asemenea situații? Poate municipalitatea ar trebui să angajeze sau să specializeze un lucrător pentru astfel de situații, ori poate ar trebui facut un contract cu un medic veterinar. Situația s-a rezolvat, fără ca cineva să aibă de suferit, printr-o impovizație, cu ajutorul unei persoane pasionate care  a capturat reptila fără a o face să sufere, însă ce ne vom face dacă într-o altă zi, în vreo altă casă va apărea un crocodil?

Unde merg Gălățenii la grătar?

Atunci când vine sfârșitul săptămânii, gălăteanul, bogat sau sărac, vrea să iasă din casă și să frigă un pic de carne pe grătar. Nu neapărat nobilul fel de mâncare este motivul pentru care oamenii ies în natură ci și faptul că după iarnă chinuitoare ne dorim să ieșim din casă la un pic de relaxare în natură. Totul e bine la nivel de declarații însă hai să vedem unde ieșim? Tradiționalul loc pentru astfel de activități, Pădurea Gârboavele, nu mai e demult ceea ce  a fost. Intrările în pădure au fost blocate, și asta datorită mizeriei lăsate în urmă de vizitatorii de week-end, iar puținele locuri rămase sunt insuficiente pentru numărul mare de ”solicitanți”. Se mai poate merge pe malul Dunării sau al Siretului, însă acum apa a blocat toate spațiile, ori în zona numită ”la gunoi” adică în dreapta soselei spre Brăila înainte de podul peste Siret.  

Aici, pe locul fostei platforme de gunoi, acum acoperită și pe care s-au plantat câțiva salcâmi se înghesuie gălățenii la fiecare sfârșit de săptămână. Locurile sunt insuficiente așa că oamenii se înghesuie, afumîndu-se reciproc și unde ritmurile orientale se împletesc cu cele house într-un haos total.  Dacă noi gălățenii nu avem condițiile naturale de a ieși în natură ca în unele orașe, iar primăria nu a amenajat spații în natură , ca în alte orașe, ne mai rămâne soluția de a ne cumpăra o casă la țară pe care să o folosim pentru zilele caniculare de week-end. Bună ideea? Daaaa, dar criza nu cred că ne dă speranțe. Și atunci rămâne să ne ingrămădim în puținele zone de agrement și să-i invidiem pe cetățenii altor cetăți a căror edili s-au îngrijit și de acest aspect al vieții sociale.

P.S. Se mai poate merge la campingul Brateș, unde mașina trebuie lăsată la poartă, într-o zonă periculoasă, sau la lacul Vânători, baza administrată de Primăria Galați, unde deasemeni locurile sunt limitate. 

Distracție plăcută în week-end gălățeni!

Axis Libris

Iată că deja a doua ediție a târgului de carte gălățean are loc în aceste zile la zona pietonală ”dintre P-uri”. Galațiul are nevoie de un târg de carte ținând cont că librăriile se împuținează, dar de un târg de carte adevărat. De ce consider eu că aceasta manifestare nu e autentică?
Pentru că lipsesc marile edituri si oferte lor ”de târg”. În locul standurilor imense de la marile târguri, unde sunt prezentate zeci de volume, la noi se găsesc niște căsuțe, supravietuitoare ale manifestărilor ”zilele galațiului”, confecționate din lemn și micuțe (să nu ocupe loc mult). Cred că din acest motiv marile edituri nu au venit, sau sunt reprezentate palid de vreun resaler. Faptul că ”greii” din domeniu nu se arată interesați de manifestarea gălățeană s-a văzut și din prețul cu care cărțile erau oferite la vânzare. Prețurile nu difereau cu mult față de cele din librării. Faptul că manifestarea a adunat câțiva editori și autori care și-au prezentat noile apariții a mai salvat din atmosfera de iarmaroc în care s-a scăldat și în acest an AXIS LIBRIS.

Mitingul aviatic de la Vadeni 2010

Atat de asteptat (de mine), mitingul aviatic de la Vadeni s-a desfasurat (in sfarsit) in zilele de 29 si 30 mai. Deoarece previziunile meteorologice au fost "de furtuna si ploaie" majoritatea participantilor de anul trecut nu au mai venit.

Nici promovarea evenimentului nu a mai fost la fel ca anul trecut asa ca numarul de spectatori a fost modest. Ce e mai important a fost ca au fost prezente parapante, motodeltaplane, un elicopter, parasutisti si avioane ultrausoare dar si aeromodele. Pacat ca Galatiul, orasul care a insemnat ceva pentru aviatia romaneasca, nu are un aerodrom functional si nici nu se intrevad  sperante pentru asa ceva. Ramane sa ne consolam cu faptul ca Vadeniul e la o "azvarlitura de bat" si le uram succes in continuare zburatorilor de acolo, pentru a continua traditia mitingurilor aviatice.