Un hip-hop-er autohton repeta obsesiv, in refrenul ultimului sau hit, sintagma din titlul acestui post. Nu sunt atras de acest gen de muzica si nu sunt exaltat de "intelepciunea" versurilor vorbite de tipul asta de artisti, care nu duc lipsa insa de sustinatori. N-am putut insa sa nu remarc cat adevar se afla in acea fraza, cat de bine se reflecta situatia actuala din societatea noastra. Nu cunosc nici o teorie a educatiei in care se gaseste vreun principiu care sa reflecte acest gen de comportament, insa fara prea multa publicitate el a "prins" foarte bine la noi. Cine a invatat sa treaca peste ceilalti, a capatat o abilitate care il ajuta sa razbata, sa urce pe scara sociala, sa se imbogateasca sau sa obtina functii de conducere. Un calator din vest, care ne-a cunoscut tara, a scris despre romani ca sunt: "haotici, emotivi si impertinenti dar si religiosi si manifestand respect pentru orice fel de putere", explicand ca s-a ajuns la acest rezultat ca urmare a istoriei si originii poporului roman, aflat intr-o zona din vecinatatea celor trei zone de influenta a marilor imperii si fiind ocupati cand de unii, cand de altii. Se poate ca sabia sa nu taie capul plecat, insa riscul este ca tot plecandu-ne capul sa nu mai putem sa-l ridicam si sa consideram ca e mai usor asa. Dar cum sa treci de la o atitudine de resemnare la una de calcare in picioare a tuturor principiilor pentru a avea unele avantaje, adica in esenta sa furi? Sunt romanii un popor cu mai multi hoti decat alte comunitati? Se pare ca da, dupa ce migratia europeana a acestui gen de compatrioti ne-a pus o eticheta "pe fruntea" tuturor. Din pacate nu doar hotii "de meserie" se ocupa cu aceasta indeletnicire straveche ci majoritatea romanilor. De la obiceiul de fura cate ceva de la locul de munca, de la patronul care la randul lui te fura la salariu, pana la furtul academic, al plagiatului si de la furtul comerciantului la cantar pana la furtul institutionalizat pus la punct de distinsii oameni politici, romanii, care vor mai mult, fura cu nesimtire, educandu-si urmasii sa faca la fel pentru sporirea averii familiei. Ce fac cei care nu au bani si putere? Trec peste tine daca nu au incotro, si nu prea au, pentru ca e mai usor sa treci peste ceilalti si principiile lor, pentru ca a avea principii e un lux, o bogatie. Cum sa ai principii cand nu ai ce baga in gura, cum sa fii umanist cand salariile sunt asa de mici si mai trebuie sa mai si muncesti pentru ele. Ma tot intreb, ce ne facem? Cum ne educam copiii? Ce le spunem ca e bine sa faca? Sa-si astepte respectus randul sau sa dea din coate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu