un blog obisnuit

Diversitate

2011-12-05T07:57:00.000-08:00

Ziua Internațională a persoanelor cu handicap a fost sărbătorită la Galați prin organizarea de către Asociația Persoanelor cu Handicap "Sporting Club" si Fundația Umanitară "Theo" a spectacolului "Diversitate", care a avut loc în sala Teatrului Muzical "Nae Leonard". La spectacol au participat pe lângă membrii asociației și copii de la Școlile Speciale nr. 1 "Emil Garleanu" și nr. 2 "Constantin Pufan" ai căror mici artiști ne-au umplut inimile de bucurie.

In deschiderea evenimentului președintele "Sporting Club" Vasile Cristea si-a manifestat bucuria pentru faptul că și în acest an spectacolul s-a putut organiza în condiții excelente în parteneriat cu Primăria Municipiului Galați, Consiliul Local Galați, Teatrul Muzical "Nae Leonard" și Centrul Cultural Dunărea de Jos, instituții locale cu care dau de fiecare dată o mână de ajutor celor mai puțin norocoși decât noi.

Din partea autorităților locale a fost prezentă pe scena d-na. Viorica Palade, directorul Direcţiei de Asistenţă Socială din Primăria Galați care a spus că dorește în continuare să aibă o colaborare cu O.N.G.-urile locale și că acest parteneriat poate duce la rezolvarea problemelor persoanelor cu diverse dizabilități.

In continuare vă împărtășesc câteva imagini care sper să fi surprins ceva din frumusețea acestui eveniment.

In foaierul sălii de spectacol a fost amenajat și un stand la care s-au comercializat produse "hand made" create de membrii "Sporting Club"

trec peste tine, dacă nu am încotro!

2011-04-16T00:26:00.001-07:00

Un hip-hop-er autohton repeta obsesiv, in refrenul ultimului sau hit, sintagma din titlul acestui post. Nu sunt atras de acest gen de muzica si nu sunt exaltat de "intelepciunea" versurilor vorbite de tipul asta de artisti, care nu duc lipsa insa de sustinatori. N-am putut insa sa nu remarc cat adevar se afla in acea fraza, cat de bine se reflecta situatia actuala din societatea noastra. Nu cunosc nici o teorie a educatiei in care se gaseste vreun principiu care sa reflecte acest gen de comportament, insa fara prea multa publicitate el a "prins" foarte bine la noi. Cine a invatat sa treaca peste ceilalti, a capatat o abilitate care il ajuta sa razbata, sa urce pe scara sociala, sa se imbogateasca sau sa obtina functii de conducere. Un calator din vest, care ne-a cunoscut tara, a scris despre romani ca sunt: "haotici, emotivi si impertinenti dar si religiosi si manifestand respect pentru orice fel de putere", explicand ca s-a ajuns la acest rezultat ca urmare a istoriei si originii poporului roman, aflat intr-o zona din vecinatatea celor trei zone de influenta a marilor imperii si fiind ocupati cand de unii, cand de altii. Se poate ca sabia sa nu taie capul plecat, insa riscul este ca tot plecandu-ne capul sa nu mai putem sa-l ridicam si sa consideram ca e mai usor asa. Dar cum sa treci de la o atitudine de resemnare la una de calcare in picioare a tuturor principiilor pentru a avea unele avantaje, adica in esenta sa furi? Sunt romanii un popor cu mai multi hoti decat alte comunitati? Se pare ca da, dupa ce migratia europeana a acestui gen de compatrioti ne-a pus o eticheta "pe fruntea" tuturor. Din pacate nu doar hotii "de meserie" se ocupa cu aceasta indeletnicire straveche ci majoritatea romanilor. De la obiceiul de fura cate ceva de la locul de munca, de la patronul care la randul lui te fura la salariu, pana la furtul academic, al plagiatului si de la furtul comerciantului la cantar pana la furtul institutionalizat pus la punct de distinsii oameni politici, romanii, care vor mai mult, fura cu nesimtire, educandu-si urmasii sa faca la fel pentru sporirea averii familiei. Ce fac cei care nu au bani si putere? Trec peste tine daca nu au incotro, si nu prea au, pentru ca e mai usor sa treci peste ceilalti si principiile lor, pentru ca a avea principii e un lux, o bogatie. Cum sa ai principii cand nu ai ce baga in gura, cum sa fii umanist cand salariile sunt asa de mici si mai trebuie sa mai si muncesti pentru ele. Ma tot intreb, ce ne facem? Cum ne educam copiii? Ce le spunem ca e bine sa faca? Sa-si astepte respectus randul sau sa dea din coate?

A 25-a ora

2011-04-13T11:34:00.000-07:00

Din intamplare am vazut astazi un film despre a carui existenta nu stiam. Nu vreau sa las impresia ca sunt un mare cunoscator a cinematografiei mondiale, insa o mare parte a actiunii are loc in Romania celui de-al Doilea Razboi Mondial si nu intelegeam de ce il ratasem. Dupa ce am urmarit pelicula, a carui subiect urmareste povestea unui taran roman din Transilvania, care ajunge intr-un lagar de munca fortata la canal si apoi in lagarele naziste, am crezut ca demersul hollywoodian face parte din politica americana de propaganda negativa din perioada racirii relatiilor intre rusi si americani(filmul avand premiera in 1967), insa ulterior am aflat ca scenariul s-a bazat pe nuvela unui scriitor roman, pe numele sau Constantin Virgil Gheorghiu, iar faptele relatate au o mare doza de adevar. Personajul principal, Moritz, interpretat magistral de Antony Quinn, ajunge sa fie deportat din comuna natala impreuna cu alti barbati din comunitatea evreiasca, cu toate ca el era crestin, din cauza jandarmului din localitate care credea ca astfel va ajunge "in patul" frumoasei sale sotii. Din acest moment soarta il duce pe Moritz din lagarul de munca in Budapesta si apoi in Germania, unde ajunge sa poarte uniforma nazista. Om simplu, Moritz trece cu seninatate prin provocarile acelor anii tumultuosi, fara sa inteleaga ceea ce i se intampla, fiind martorul tragediei razboiului. Ca intreg filmul, finalul este trist, iar scena in care Moritz isi intalneste sotia care, in urma unui viol la care a fost supusa de "eliberatorii" rusi, a mai adus pe lume un copil, este cu atat mai tragica atunci cand un reporter doreste sa fotografieze intalnirea celor doi cerandu-le cu insistenta sa zambeasca. Intre soarta lui Moritz si cea a Romaniei din acea perioada, exista o mare asemanare si asa cum acesta este nevoit ca dupa razboi sa accepte in familie un copil pe jumatate rus, tot astfel si Romania a fost nevoita sa primeasca "cu bucurie" aramata eliberatoare, care nu a mai plecat decat dupa ce a impus cu forta doctrina si guvernele comuniste. Nu inteleg motivul pentru care acest film nu este cunoscut si difuzat in Romania insa il banuiesc.

Un politist...cartofil

2011-04-04T12:02:00.000-07:00

Iulian Panait, tanarul din imagine este politist. Politistii sunt respectati de oamenii cinstiti, evitati de infractori dar permanent chemati sa-si faca datoria in situatii solicitante. Am putea crede ca provocarile zilnice la care sunt supusi politistii nu le mai lasa acestora timpul si dispozitia pentru a avea si unele hobbyuri. Nu si in cazul lui Iulian, pentru care colectionarea vederilor vechi a devenit o activitate in care pune la fel de multa pasiune ca si pentru meseria sa. De ani buni colinda anticariatele si talciocul in cautarea de vederi vechi cu imagini din Braila, orasul sau natal, dar si din Galati orasul in care locuieste si lucreaza de 15 ani. Si pentru ca nici o bucurie nu e completa daca nu o impartasesti cu ceilalti Iulian a hotarat sa expuna cele mai frumoase piese ale colectiei sale, gasind intelegere si asistenta de specialitate la Muzeul de Istorie din Galati. Expozitia gazduieste vederi cu imagini din perioada interbelica, din ambele orase, majoritatea avand scrise diverse texte, frumos caligrafiate de cei care expediau mesajele insotite de imagini.

In ziua deschiderii expozitiei, in sala au venit atat pasionati de cartofilie dar si alte persoane care recunosteau in imagini zone ale orasului care acum nu mai exista si tineri care recunosteau cu bucurie unele cladiri vechi care inca mai rezista, mirati de frumusetea oraselor din acea perioada.

Mult succes colectionarului si la mai multe expozitii!

de la iarna la primavara...

2011-03-13T12:49:00.000-07:00

T.I.D. 2010

2010-09-03T14:10:00.000-07:00

O zi frumoasa de septembrie, soarele straluceste dupa ce cateva zile statuse ascuns, vestindu-ne apropierea toamnei. Pe faleza galateana cativa pescari arunca unditele, sperand la marea captura, insa pestii se lasa greu, sacrificandu-se doar cateva exemplare astenice. Angajatii restaurantelor din zona se pregatesc de week-end si stivuiesc in frigidere sticle cu bere si racoritoare iar la o terasa o formatie muzicala repeta de zor, pentru ca deseara totul sa mearga struna. Pe fluviu urca un convoi a carui impingator scoate un fum negru si gros, fara teama de taxa de poluare de la ministerul mediului. Dinspre Braila incep sa se vada pe apa mai multe puncte negre care, pe masura ce sa apropie, se transforma in siluetele unor caiace a caror ocupanti dau rar din padele.

Sunt participantii la TID 2010, Turul International al Dunarii, o competitie fara intreceri in viteza, unde oricine se simte capabil sa parcurga intre 40 si 65 Km. poate participa, pe traseul Ingolstadt-Germania, Sfantu Gheorghe-Romania sau pe orice portiune doresc. Conditia este ca in barca sa-ti transporti toate cele necesare traiului pe timpul turului, pe timpul noptii cazarea facandu-se "fiecare cu cortul lui". La turul din acest an, a participa si un galatean pe nume Vasile Guzganu, zis Guzi, un mare pasionat al vaslitului si poate ca anii urmatori el va fi insotit si de alti concitadini.

Membrii familiei si prietenii urandu-i "drum bun" lui Guzi dupa o scurta oprire.

P.S. se pare ca informatiile mele sune eronate, cu scuzele de rigoare revin si anunt ca la T.I.D. 2010 au participat si alti pasionati din Galati, in afara lui Guzi!

Cascada Putnei

2010-07-22T12:41:00.000-07:00

La iesirea din Lepsa catre Tulnici, se afla rezervatia naturala Cascada Putnei. Apa care se pravaleste aproximativ 14 metri, printre rocile care s-au erodat diferit, functie de compozitie, a sapat forme de relief numite "marmite de eroziune". Sunt de fapt niste santuri inguste, situate la nivele diferite, prin care apa curge pana ajunge la baza cascadei, unde s-a format un lac. Imaginile si zgomotul creat de caderea apei, sunt spectaculoase, iar faptul ca administratorii ecologizat zona poate face ca vizita la cascada sa ramana o placuta aducere aminte.

Cheile Tisitei

2010-07-22T11:11:00.000-07:00

Iata ca a venit timpul sa postez si o mica relatare a unei plimbari in natura, mai exact in rezervatia Cheile Tisitei, din jud. Vrancea. Ajungand impreuna cu sotia si cativa prieteni la Lepsa, un sat al comunei Tulnici, unde multi galateni si-au facut case de vacanta, am reintrat in traseul respectiv dupa ce, in urma cu cativa ani, mai gustasem din frumusetile lui. Asa ca iata-ne pasind pe poarta rezervatiei, dar nu asa ....ci cu bilet de 3 lei de la Ocolul Silvic. Un domn padurar se agita foarte important la intrare, dirijand masinile si interzicand una, alta, din pacate fiind singurul reprezentant al "administratiei" in toata rezervatia. Despre zona, cam putine informatii la intrare, de fapt niste reguli despre "cum sa ne ferim de lupi, rasi si ursi". Ar fi foarte interesant ca aici sa fie prezente panouri cu harta zonei, cu flora, fauna si mineralele prezente in rezervatie. In toata zona parcursa nu am gasit decat cateva panouri din vremuri comuniste cu indemnuri de a respecta natura, ale caror litere "pictate" cu vopsea abia daca se mai vedeau. Frumusetea locurilor ne-a fascinat, asa ca nevoia de a sti cum se numeste un varf sau o vale a palit. Pereti aproape verticali cu gresie friabila, roci verzi, rosii, gri dar si florile ne-au facut sa uitam de unele pasaje mai dificile si de oboseala care ne cuprindea pe masura ce inaintam. In unele zone traseul capata un aspect de canion, fiind prezente tavane si surplombe spectaculoase. Cu animalele de care trebuia sa ne ferim nu am avut ocazia sa ne intalnim, cu exceptia unei capre, care ne-a privit pret de cateva clipe, de pe o cornisa, deranjata de musafirii prezenti pe fundul vaii. Am ajuns pana la o constructie de lemn, avand un gard din scanduri, si datorita faptului ca aparusera unle mici dureri, pe ici pe colo, am hotarat sa face cale-ntoarsa. Drumul la intoarcere a parut mai scurt, contrar teoriei lui Penes Curcanu, iar in momentul in care am ajuns la locul de odihna totul a fost bine. Recomand tuturor celor care ajung in localitatea Lepsa sa faca o plimbare prin Cheile Tisitei si sa lase, dupa trecerea lor, curata aceasta bijuterie a naturii.

(foto 2 si 3 Cristi Bâra - Focsani, restul Lucian - Galati)

680

2010-07-06T12:15:00.000-07:00

Dunarea nu se mai opreste din crestere. Daca pana mai ieri aleile inundate partial de pe faleza erau privite cu uimire de galateni, de cateva zile apa a inundat in totalitate zona. Si fluviul creste. Oamenii politici au inceput un pelerinaj zilnic atat la Sendreni cat si la digul din Galati, insa de aceasta data nu au mai fost primiti cu simpatie. Presa, ca de obieci, exagereaza orice relatare scufundand de cateva ori pe zi Galatiul. Pentru cei care nu au vizitat orasul de pe malul Dunarii, tin sa precizez ca amenintata de o eventuala revarsare a fluviului, este o zona industriala, un rand de blocuri din zona port si cartierul de case Badalan. Despre locuitorii acestui cartier, chiar daca nu sunt bucurosi sa se trezeasca cu apa in case, nu se poate spune ca nu sunt obisnuiti cu astfel de evenimente, nu mai devreme de cateva saptamani, la o ploaie puternica ei trezindu-se inundati. Asa ca MAREA TRAGEDIE ce pandeste Galatiul nu e chiar asa de mare. In zona portului s-a inaltat un dig din saci cu pamant, insa apa se infiltreaza pe sub cheiul betonat fiind retrimisa in Dunare cu pompele. Foarte inspirat a fost si momentul transmis de unele posturi TV, in care reporterii intrau in vreo carciuma din zona portului si intrebau consumatorii fruntasi de ce nu ajuta la incarcatul sacilor. Din raspunsurile primite de la acestia, cei care “scriu” stirile, “creionau” portretul galateanului. Nu e corect, se poate verifica prezenta, in zona unde s-au incarcat saci, a unor tineri voluntari, care au muncit alaturi de fortele I.S.U., dar probabil ca un interviu cu o astfel de persoana nu ar fi adus rating. Se fac scenarii fanteziste cu detonari de diguri in zone nelocuite din Insula mare a Brailei, sau alte zone din judetul Tulcea, insa aceste stiri nu fac decat sa creasca tensiunea in acele zone. Sa speram ca presa, ca o mare putere in stat, va reusi prin exceptionalii sai reporteri sa potoleasca cresterea Dunarii, caci in rest, le-au facut pe toate.

666

2010-07-03T08:45:00.000-07:00

Dunarea a continuat astazi sa creasca, cota ajungand la 666 cm. iar tendinta e spre crestere, fiind posibila depasirea cotei de pericol de 700 cm.

Si astazi Dunarea a crescut!

2010-07-02T11:13:00.000-07:00

661 cm, cu 4 centimetri mai mult ca ieri. Galatenii "de pe deal" merg si privesc curiosi Dunarea, asa n-au mai vazut-o niciodata. Galatenii "din vale" privesc cu ingrijorare cele cateva palme care despart Dunarea de limita digului si se gandesc cu disperare ce sa va intampla daca apa va trece. Sa speram ca ea va ramane in matca, si ca aceste manifestari ale naturii le vor da de gandit factorilor de decizie, pentru a se lua in calcul reinfiintarea zonelor umede, desecate si redate agriculturii in vremuri comuniste.

Faleza din Galati inundata

2010-07-01T11:51:00.000-07:00

Dunarea a atins astazi 657 de centimetri, cea mai mare cota inregistrata vreodata, iar prognoza e "in crestere". Apa a inundat "faleza inferioara" iar bacul nu mai face curse decat pentru persoane, autovehiculele nemaiavand acces pe malul tulcean inundat. Valurile "matura" aleea de promenada de pe care pana mai ieri priveam apa, apa care acum uda trecatorii. Sa speram ca Dunarea isi va reveni la normal, oamenii amenintati de ape vor reveni la casele lor si galatenii se vor plimba iarasi pe faleza.

Uite că la alții se poate!

2010-06-22T13:38:00.000-07:00

Când mă lamentam că urbea gălățeană nu este valorizată din punct de vedere turistic și mă gandeam ce se poate face în acest sens, drumurile

m-au dus în Bistrița, unde am primit un posibil răspuns. Festivalul ”Bistrița Medievală” a fost manifestarea care, preț de două zile, a scos bistrițenii în stradă dar a adus și oaspeți din străinătate și spun asta deoarece pe strazi se auzeau și alte graiuri europene. Ce e cu festivalul respectiv? De câțiva ani, artera pietonală din centrul orașului este pavoazată cu steaguri medievale, și în zonă se pot vedea diverse personaje din secolele 15-16, atunci cand cetatea Bistriței era o importantă așezare în zona de nord a Transilvaniei.

În zona centrală a orașului se găsesc tarabe cu diverse produse, dar și meșteșugari care-și ”manufacturează” ofertele în văzul lumii. Pe scena montată cu ocazia evenimentului au loc concerte de muzică medievală, se evoca momente istorice dar are loc și un concurs de ”Miss Domnița Bistriței” unde frumoasele sunt îmbrăcate în ținute ”medievale”. Pe stradă au loc tot felul de ”hapeninguri”, dansuri medievale, căutarea de către ceata străjerilor a vrăjitoarei care va fi judecată și probabil arsă pe rug și defilări ale diverșilor cavaleri, domnițe și altor personaje. Sarbatoarea a fost plină de culoare și cred personal că acest tip de manifestari pot aduce doar beneficii orașelor unde se organizează.

Și în chioșc fanfara cânta!

2010-06-14T09:48:00.000-07:00

Acest refren are iz de vremuri demult trecute. Ce frumos o fi fost ca în Grădina Publică a Galaților, pe alei, să vezi domnișoarele din ”lumea bună” cu rochii lungi și umbreluțe din dantelă, admirate de ofițerii chipeși îmbrăcați în uniforme de paradă. Ofițerii, pentru a se căsători, trebuiau musai să aleagă o pretendentă cu stare. Astfel, un ofițer, pentru a duce la altar tânăra de care se îndrăgostise a cumpărat, în secret, o casă pe numele acesteia pentru a se considera că aceasta are dotă. Povestea e reală și casa încă există. Ce povești s-ar putea populariza pentru a dezvolta turismul și în urbea noastră. Câte case cu povești frumoase există în zona centrală a orașului. Până atunci în Grădina Publică a renăscut tradiția fanfarei din chioșc. În fiecare sâmbătă și duminică, dimineața, în chioșc se înființează fanfara Centrului Cultural și refrene vechi se aud din nou pe aleeile parcului. Vechea fântână își aruncă șuvoiul de apă, la fel ca în vederile din perioada interbelică dându-ne speranțe că, în viitor, vom putea trăi în prosperitatea de atunci.

Iguana de Galați

2010-06-14T08:22:00.000-07:00

Într-o casă din centrul Galațiului apare pe nepusă masă o iguană. Locatarii rămân surprinși și sună la nr. 112 pentru a anunța ”urgența”. La fața locului apare un echipaj de poliție și se încearcă găsirea unei soluții. Din cauza necunoașterii acestui tip de reptilă polițiștii sunt circumspecți și încearcă să afle cat mai multe. Cum nu există nici o instituție care să ofere sprijin și informații polițiștii, cu ajutorul unui voluntar, prind iguana și o închid intr-un tomberon de plastic după care o transportă la Zoo Gârboavele unde reptila este cazată temporar. După două zile, proprietarii reptilei, își revendică iguana și o recuperează. Masculul, numit Nene, a ”evadat” din locuința sa iar lipsa lui a fost descoperită târziu deoarece acesta obișnuia să se ascundă prin colțurile inaccesibile ale locuinței. Din fericire întâmplarea a avut ”hapy end” însă cele întâmplate ne pun pe gânduri. Cine ar trebui să intervină in asemenea situații? Poate municipalitatea ar trebui să angajeze sau să specializeze un lucrător pentru astfel de situații, ori poate ar trebui facut un contract cu un medic veterinar. Situația s-a rezolvat, fără ca cineva să aibă de suferit, printr-o impovizație, cu ajutorul unei persoane pasionate care a capturat reptila fără a o face să sufere, însă ce ne vom face dacă într-o altă zi, în vreo altă casă va apărea un crocodil?

Unde merg Gălățenii la grătar?

2010-06-08T12:34:00.000-07:00

Atunci când vine sfârșitul săptămânii, gălăteanul, bogat sau sărac, vrea să iasă din casă și să frigă un pic de carne pe grătar. Nu neapărat nobilul fel de mâncare este motivul pentru care oamenii ies în natură ci și faptul că după iarnă chinuitoare ne dorim să ieșim din casă la un pic de relaxare în natură. Totul e bine la nivel de declarații însă hai să vedem unde ieșim? Tradiționalul loc pentru astfel de activități, Pădurea Gârboavele, nu mai e demult ceea ce a fost. Intrările în pădure au fost blocate, și asta datorită mizeriei lăsate în urmă de vizitatorii de week-end, iar puținele locuri rămase sunt insuficiente pentru numărul mare de ”solicitanți”. Se mai poate merge pe malul Dunării sau al Siretului, însă acum apa a blocat toate spațiile, ori în zona numită ”la gunoi” adică în dreapta soselei spre Brăila înainte de podul peste Siret.

Aici, pe locul fostei platforme de gunoi, acum acoperită și pe care s-au plantat câțiva salcâmi se înghesuie gălățenii la fiecare sfârșit de săptămână. Locurile sunt insuficiente așa că oamenii se înghesuie, afumîndu-se reciproc și unde ritmurile orientale se împletesc cu cele house într-un haos total. Dacă noi gălățenii nu avem condițiile naturale de a ieși în natură ca în unele orașe, iar primăria nu a amenajat spații în natură , ca în alte orașe, ne mai rămâne soluția de a ne cumpăra o casă la țară pe care să o folosim pentru zilele caniculare de week-end. Bună ideea? Daaaa, dar criza nu cred că ne dă speranțe. Și atunci rămâne să ne ingrămădim în puținele zone de agrement și să-i invidiem pe cetățenii altor cetăți a căror edili s-au îngrijit și de acest aspect al vieții sociale.

P.S. Se mai poate merge la campingul Brateș, unde mașina trebuie lăsată la poartă, într-o zonă periculoasă, sau la lacul Vânători, baza administrată de Primăria Galați, unde deasemeni locurile sunt limitate.

Distracție plăcută în week-end gălățeni!

Axis Libris

2010-06-05T10:00:00.001-07:00

Iată că deja a doua ediție a târgului de carte gălățean are loc în aceste zile la zona pietonală ”dintre P-uri”. Galațiul are nevoie de un târg de carte ținând cont că librăriile se împuținează, dar de un târg de carte adevărat. De ce consider eu că aceasta manifestare nu e autentică?
Pentru că lipsesc marile edituri si oferte lor ”de târg”. În locul standurilor imense de la marile târguri, unde sunt prezentate zeci de volume, la noi se găsesc niște căsuțe, supravietuitoare ale manifestărilor ”zilele galațiului”, confecționate din lemn și micuțe (să nu ocupe loc mult). Cred că din acest motiv marile edituri nu au venit, sau sunt reprezentate palid de vreun resaler. Faptul că ”greii” din domeniu nu se arată interesați de manifestarea gălățeană s-a văzut și din prețul cu care cărțile erau oferite la vânzare. Prețurile nu difereau cu mult față de cele din librării. Faptul că manifestarea a adunat câțiva editori și autori care și-au prezentat noile apariții a mai salvat din atmosfera de iarmaroc în care s-a scăldat și în acest an AXIS LIBRIS.

Mitingul aviatic de la Vadeni 2010

2010-06-03T10:07:00.000-07:00

Atat de asteptat (de mine), mitingul aviatic de la Vadeni s-a desfasurat (in sfarsit) in zilele de 29 si 30 mai. Deoarece previziunile meteorologice au fost "de furtuna si ploaie" majoritatea participantilor de anul trecut nu au mai venit.

Nici promovarea evenimentului nu a mai fost la fel ca anul trecut asa ca numarul de spectatori a fost modest. Ce e mai important a fost ca au fost prezente parapante, motodeltaplane, un elicopter, parasutisti si avioane ultrausoare dar si aeromodele. Pacat ca Galatiul, orasul care a insemnat ceva pentru aviatia romaneasca, nu are un aerodrom functional si nici nu se intrevad sperante pentru asa ceva. Ramane sa ne consolam cu faptul ca Vadeniul e la o "azvarlitura de bat" si le uram succes in continuare zburatorilor de acolo, pentru a continua traditia mitingurilor aviatice.

Activitate aviatica la Galati!

2010-05-10T08:57:00.000-07:00

Galațiul a auzit astăzi frumosul zgomot al motorului unui AN 2. Dacă unii gălățeni, printre care și eu, stăteam în fotoliu și serveam cafeaua "de după", adică dupa întoarcerea de la serviciu (ce credeați?), YR-PBM căci despre el e vorba era încă în timpul activității stropind orașul împotriva zburătoarelor muuuult mai mici si mai enervante. Moarte țânțarilor!!!!!

Îmbrățișări gratuite - Free Hugs

2010-05-06T08:09:00.000-07:00

De 2 Mai, Ziua Tineretului la inițiativa unei profesoare inimoase, un grup de tineri gălățeni au oferit îmbrățișări gratuite trecătorilor. Care-i treaba cu îmbrățișările gratuite? Un tânăr pe nume Juan Mann, în timp ce se afla la Sydney și simțindu-se singur, a scris pe un carton sintagma "Free Hugs" și a așteptat ca cineva să profite de oferta sa. După 15 minute cineva care avea nevoie de afecțiune a venit și l-a imbrățișat. Mișcarea s-a răspândit în întreaga lume și așa a ajuns și la Galați. Ai noștri nu au așteptat ca cineva să ceară o îmbrățișare și au pornit la luptă. Unii au fost de acord, alții au refuzat neștiind despre ce e vorba, ceea ce a fost nemaipomenit a fost zâmbetul celor care au beneficiat de îmbrățișare. Urmăriți zâmbetele și nu-i refuzați pe cei care vă oferă o "Free Hugs".

De ce avem nevoie de Muzeul Aviatiei?

2010-05-05T10:23:00.000-07:00

În Bucuresti, în apropierea aeroportului Băneasa se află Muzeul Aviației, instituție aflată sub patronajul Ministerului Aparării. Se pare că muzeul se află pe un teren foaret valoros deoarece primăria sectorului 2 a făcut o cerere de preluare a terenului din patrimoniul M.A.N. pentru constructia de locuințe A.N.L. Ce se va întâmpla cu muzeul? Nu vă faceți griji, va fi relocat către o zonă ce se va stabili ulterior. Doar că aparatele cele mai valoroase nu ar rezista unei relocări. Într-adevăr terenul pe care se află muzeul este foarte valoros, valoros însă pentru istoria națională, deoarece aici a funcționat primul aerodrom din Bucuresti și probabil din țară, în 1915, în zorii aviației, când România însemna ceva. Muzeul nu e celebru, nu a beneficiat de promovare, ba mai mult unele exponate ce-i aparțin nici nu au fost aduse aici, însă există mult potențial. Cu investiții financiare serioase muzeul ar putea deveni unul din cele mai importante unități de profil din europa. Un punct de atracție pe harta viitorului oraș turistic București. Da... Bucureștiul ar putea deveni un oraș turistic. Am vizitat Budapesta și în pliantul de prezentare a orașului am rămas uimit să văd cate muzee sunt în oraș. Ungurii au demontat monumentele înălțate pe vremea comunismului si ce credeți că au făcut cu ele...... un muzeu. Noi însă dărâmăm și ceea ce avem. Unii ar spune că tinerii de azi nu mai frecventează muzee, nu mai citesc și stau tot mai mult pe internet. Da, asta e tendința, dar la ce să ne așteptăm din partea lor când modelele ce le sunt prezentate în presă sunt patroni de echipe de fotbal, modele pentru lenjerie intimă, iar cele mai mediatizate evenimente din presă sunt despărțirea lui x de y și reîntoarcerea la z. Tinerii au nevoie de modele, ce modele le oferim? Dacă singurul loc în care istoria aviatică a Romaniei se poate vedea pe viu va dispărea, ne va rămâne de vizitat, poate vreun câmp împrejurul bucurestiului, unde cândva, vreun personaj important din ziua de azi, și-a manageriat turma de mioare până mai ieri.

Salveaza Muzeul Aviatiei

Sfântul Isidor ocrotitorul .... internetului

2010-04-18T12:26:00.000-07:00

Pe 4 aprilie este sărbătorit de către Biserica Catolică Sfântul Isidor . El a fost un episcop care a trăit la Sevilla în Spania, în jurul anului 600, și pentru ca a fost aplecat către studiu s-a ocupat de pregtirea teoretică a preoților. Tot el a scris valoroase lucrări teologice, de ştiinţele naturii, gramatică și istorie fiind proclamat în anul 1722 doctor al Bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea la desemnat, în 1999, patronul spiritual al utilizatorilor de calculatoare şi internet. Săracul spirit, nici după moarte nu este lăsat să se odihnească și primește în continuare noi îndatoriri.
Rămâne să ne aliniem și noi catolicilor și să facem rugăciuni antivirus și pentru veșnica funcționare a software-ului precum și a hardware-lui nostru către Sfântul Isidor. Amin!

LINIȘTE

2010-04-02T14:00:00.000-07:00

Ați simțit câtă liniște este în preajma sărbatorii Paștelui? În fiecare an e liniște, natura e în cea mai frumoasă perioada a sa. La fel ca o femeie însărcinată, natura e superbă în preajma Paștelui. Firele de iarbă au ieșit pe jumătate iar mugurii stau să pocnească. Pământul reavăn, proaspăt săpat, are un miros după care am tânjit toată iarna. Dar mai presus de toate este liniște. Nici nu poate fi altfel, pentru că fie creștin practicant sau nu, în aceste zile toți românii își amintesc de Iisus. Ne amintim de sărutarea lui Iuda, auzim zornăitul arginților și orice om se înfioară. Comemorăm trecerea din astă lume a Mântuitorului și dacă El a murit pe cruce pentru a ne învăța legea Iubirii câți din noi am înțeles-o. Câți din noi nu Îl vindem zilnic pe Iisus punând mai presus bucurii de o clipă? Va veni seara învierii și vom merge cu lumânările în mâini la biserici, vom lua lumină și ne vom întoarce la casele noastre. Poate acea lumină să ne "lumineze", să vedem că toate vor merge mult mai bine dacă vom respecta legea lui Iisus, legea iubirii. Iubind mai mult decât o facem acum, ne vom umple și mai mult de iubire divină. Când iubești în suflet nu mai e loc de ură, de ranchiună sau alte sentimente josnice. Să vărsăm o lacrimă în sufletul nostru pentru patimile Mântuitorului și să facem în așa fel încât acestea să nu fie în zadar. Vă doresc tuturor ca această liniște să vă dăinuiască permanent în suflete.

Hristos a înviat!

În sfârşit PRIMĂVARĂ!

2010-03-26T11:48:00.000-07:00

După o iarna care parcă nu se mai termina de câteva zile avem o vreme caldă, cu soare, după care tânjeam. Iarna parcă nu se ma termina, atâtea zile "acoperite" nu au mai fost de mult, dar în sfârşit A VENIT PRIMĂVARA. Jur că nu mă voi mai plânge de zilele călduroase, de transpiraţie şi de soarele toropitor care înmoaie asfaltul. Asta poate până la vară.

Pomenirea morţilor

2010-03-06T23:23:00.000-08:00

După cum ştiţi, sau poate nu, suntem în post, iar în post cei care au rude plecate de curând dintre noi sunt datori, conform tradiţiei creştine să îi "pomenească". Termenul are două înţelesuri în acest caz ceea ce implică şi două activităţi, pe de o parte fiind vorba de evocarea numelui morţilor într-o scurtă slujbă bisericească, iar pe de altă parte de a împărţi ceva merinde (a da de pomană) nevoiaşilor, după ce bucatele au fost "citite" de preot în cadrul aceleiaşi ceremonii creştine. Bucatele respective sunt tradiţionalul tort din grâu fiert (colivă), colaci din aluat de cozonac, fructe şi un pic de vin. Acest eveniment are loc sâmbăta dimineaţa la biserică, biserica fiind locul unde sunt stăpâne o categorie aparte de bătrâne, pe care am să le denumesc în continuare babe, pentru a le delimita astfel de celelalte bătrâne care odată cu trecerea anilor nu şi-au pierdut bunul simţ. Babele se trezesc, în aceste sâmbete, la ora 4.30 dimineaţa, DA am scris corect, la 4,30 dimineaţa, şi vin grămadă la biserică întinzându-şi cât mai răsfirat bucatele aduse pentru ritual. De ce cât mai răsfirat? Pentru ca cei care vor veni mai târziu să nu mai aibă loc. De ce? Uite-aşa maică, că noi ne-am trezit de la 4 să ajungem la biserică şi să prindem loc! Şi cum stau babele aşa la biserică încep să se îndemne, una pe alta, să-l sune pe preot. După ce fiecare se codeşte, una mai îndrăzneaţă pune mâna pe telefon şi-l trezeşte pe preot. Părinte, ne-am adunat căteva enoriaşe pentru pomenirea morţilor iar preotul, trezit cu noaptea-n cap, înaintea unei noi zile de muncă, probabil că sare în sus de bucurie mulţumindu-i în gând enoriaşei pentru faptul că i-a dat de ştire că urmează să răsară soarele. Slujba începe pe la ora 6,30, însă cei care nu au fost destul de matinali nu au mai gasit loc pe mese. Daca cineva încearcă să sugereze că se mai pot aduna sacoşele cu de-ale gurii pentru a mai încăpea câteva, este repede pus la punct de babele ce se cred deţinătoarele tainelor bisericeşti şi singurele în stare să ţină sălaşul în ordine. După sosirea preotului şi adunarea listelor cu nume (pomelnicelor) începe ritualul desfacerii pungilor în care babele au adus merinde. Babele găsesc pungile care foşnesc cel mai tare şi nu se apucă să le desfacă decât după începerea slujbei, deranjând preotul. Una din învăţăturile lui Hristos este iertarea, întoarcerea celuilalt obraz atunci când esti lovit şi cred că această lecţie este exersată permanent de preoţii care nu pot să-şi arate "sentimentele" faţă de babe, rezidente permanente ale lăcaşurilor de cult. Mai adaug şi faptul că babele încep să şuşotească după începerea slujbei, de parcă ceea ce spune preotul sunt lucruri "fumate" de mult de ele şi concluzionez că aceste băştinaşe ale bisericii pot fi unul din motivele pentru care bisericile nu fac parte, cu adevărat, din viaţa socială a comunităţilor.

Căpitanul Hatteras

2010-02-24T10:04:00.000-08:00

Deoarece o reclamă s-a succedat obsesiv la posturile de televiziune, în ceea ce priveşte apariţia următorului număr din biblioteca "Jules Verne" şi ca muuuulte familii de români suntem şi noi cumpărători fideli ai volumelor oferite de cotidianul "cel mai adevărat", am purces cu multă curiozitate la lecturarea volumului din titlul acestui post. În copilărie, am citit mai multe volume din opera lui Jules Verne şi am fost oarecum fascinat de aventurile eroilor. Aşa că iau volumul respectiv şi încep lectura, descrierile amănunţite ale fiecărui loc şi obiect ce se apar în poveste, îmi pun răbdarea la încercare şi mai sar, pe ici pe colo, căutând dialogurile şi implicit acţiunea care nu întârzie să apară. Hatteras, cu toate că e desemnat eroul principal al naraţiunii, se cam fofilează în primele capitole şi astfel domnul Verne ne supune unui suspans demn de peliculele de groază. Eroul principal, un tip bogat, construieşte pe cheltuială proprie un vas cu care vrea să ajungă în apropierea Polului Nord, pe care dorea să-l atingă într-o expediţie pe gheaţă. Pe măsură ce înaintez cu lectura descrierile interminabile, garnisite cu date istorice, mă plictisesc şi ajung să sar capitole întregi, după care, ca la o povestire poliţistă, cedez şi citesc ultimul capitol în care aflu că Hatteras moare la Polul Nord, unde găseşte şi un vulcan. Mă uit la mormanul de cărţi şi mă intreb dacă fiicele mele vor citi vreodată un "Jules Verne" de la cap la coadă în situaţia în care mie mi-a fost greu să mai urmăresc povestirea. Mai au răbdare copiii să citească sute de pagini de unde pot afla cateva date care se găsesc în jumătate de oră de documentar National Geografic? O carte mai poate capta atenţia copiilor noştri care sunt "bombardaţi" de mici cu o multitudine de informaţii de la teveu? Şi atunci la ce o să ne folosească aceste celebre colecţii? Răspunsul mi-l dă o cititoare care a făcut un comentariu pe site-ul ziarului care dă cărţi la tot poporul, "editati niste etichete sau niste cotoare false pentru cartile pe care le-ati editat pana acum in colectia Jules Verne..." Cred că ăsta e răspunsul, ne folosesc la înfrumuseţarea bibliotecii, sau poate la pensie, ne vom apuca să citim operele lui "Jules Verne".

Războiul cu bunul simţ

2010-02-18T07:45:00.000-08:00

Din cauza unei întâmplări nu tocmai plăcute, care a dus la imobilizarea până la finalizarea unor mici reparaţii a dragei mele maşinuţe, de câteva zile sunt utilizatorul mijloacelor de transport în comun din, onor, municipiul Galaţi. Lăsând la o parte modul, sau halul, în care arată autobuzele de pe traseu, precum şi faptul că acestea au, în zona Minion, o frecvenţă identică cu cea a ploii în deşert, ceea ce m-a frapat a fost modul în care unii bătrâni se comporta atunci când călătoresc. Într-una din dimineţile în care nu ai loc să arunci un ac în autobuz, la o oră cănd cei în activitate merg la servici şi elevii spre scoală, nelipsiţii bătrânei sunt prezenţi cu destoinicie în staţie. Toate bune până îşi face apariţia mult aşteptatul autobuz, moment în care câteva bătrâne încep să se agite ca atleţii înaintea startului la suta de metri. Nu apucă soferul să deschidă uşile căci firavele bătrâne se reped ca uliu pe pradă spulberând totul în calea lor. Ce şansă mai au ceilalţi călători să se apropie de utilaj? Zero. De ce? Ceilalţi călători nu sunt imunizaţi impotriva bunului simţ. Ce fac în continuare vajnicile amazoane? Urcă în autobuz şi prima care atinge platforma se aruncă pe un scaun, îşi aruncă poşeta pe altul şi se apleacă peste al treilea scaun, ţinându-l ocupat. Celelalte coechipiere o ajung din urmă pe atacantă şi îşi ocupă cu mândrie locurile. În cazul în care nu le reuşeşte figura cu scaunele se postează lângă un copil sau un adolescent aşezaţi şi se minunează, cu voce ridicată, de nivelul scăzut de bun simţ al tinerilor, neuitând să evoce vremuri trecute "Pe vremea mea.......".
Unde credeţi că merg pensionarii la ore aşa matinale? Au vreo treabă urgentă, vreo problemă de rezolvat. Daaaaa, unii chiar au ceva treburi pe la instituţiile statului şi se postează pe la ghişee încă înainte de deschidere pierzând vremea, însă mai sunt şi unii care se plimbă, doar de dragul plimbării. Nu vreau să spun că e specific bătrânilor să facă asta, însă există o categorie de persoane, din acea grupă de vârstă care, se pare, au îmbătrânit degeaba. Ce mecanism îi "mână în luptă" pe această categorie de cetăţeni ai urbei noastre? Bineînţeles visceralul instinct românesc de a apuca ceva înaintea celuilalt, chiar dacă nu ţi se cuvine asta. În general bătrânii sunt modele pentru generaţia tânără însă în aceste cazuri e mai bine să acoperim ochii copiilor noştri.

2010-02-14T09:07:00.000-08:00

Aseară am ajuns la cumpărături la un hipermarket pe a cărui holuri se afla doua fotolii care, contra unui leu, îţi "execută" un minut de masaj. Văzând o domnişoară care închidea lasciv ochii în timp ce fotoliul îşi făcea treaba, curios, m-am aşezat pe scaunul alăturat şi am introdus în fanta scaunului un leu. La început sunt imobilizat fiindu-mi prinse picioarele între dispozitivele speciale (tip menghină), iar apoi din spătar simt tot felul de "degeţele" care mă masează pe spate. Ok, îmi zic, bună treaba! După care surpriza... simt că din şezut iese un dispozitiv care începe să mă controleze prin locul pe unde n-a umblat nimeni. Dau să mă ridic dar "rana din pulpă nu mă lasă" adică dispozitivul nu-mi dă voie. Norocul meu că "degeţelul" respectiv nu a insistat în acel loc retragându-se. Atunci am înţeles de ce domnişoara de lângă mine aprecia aşa mult "masajul". Nu ştiu ce să cred, ori am ales fără să ştiu un program "lady", ori un program "poor" ţinând cont că am băgat doar un leu, important este că am scăpat "întreg" şi am trecut cu bine şi prin această încercare.

Conspirația de la ora cinci (P.M.)

2010-02-12T08:00:00.000-08:00

În diverse locuri din oraș, în jurul orei cinci, grupuri de batrânei se adună cu mâinile împreunate la spate. Se apropie unii de alții și se intrebă conspirativ:

- A venit?

- Încă nu.

Obiectul în jurul căruia se formează grupurile este o cutie portocalie, cu picior, lângă care oprește o mașină. Din mașină coboară un tânăr care pune în cutia respectivă un braț de ziare. Bătrâneii se reped sprinteni și înșfacă cateva exemplare după care pleacă mulțumiți spre casă. În jurul cutiei mai apar câțiva doritori, care iau cate un exemplar, după care unul din bătrânii care până atunci așteptaseră liniștiți și luaseră cateva numere, se uită împrejur și apoi ia toate ziarele rămase îndesându-le într-o sacoșă. Și așa s-au distribuit și în această dupăamiază exemplarele gratuite din cotidianul de seară. O nouă ocazie, pentru unii, de a-și exersa instinctul românesc de a apuca totul înaintea celorlalți. Să mai spună cineva că gălăţenii nu sunt interesați de viața politică, mondenă și culturală a urbei noastre. Mai ales dacă e "moca".

2010-02-10T12:23:00.000-08:00

Doar 30 % dintre bătrânii peste 75 de ani sunt îngrijiţi de familie, restul trăiesc în singurătate. Ce poate fi mai dureros când, la apusul vieții, cauți cu disperare companie iar ceilalți te resping. Ce gândești atunci cînd copiii tăi nu-și fac timp să te viziteze. Ce gandește un bătrân, a cărui poveste am aflat-o deunăzi, diagnosticat cu cancer în fază terminală a cărui suferință nu poate fi alinat de fiul său care, aflat în S.U.A. unde este căsătorit și are șapte copii, nu-și permite să vină acasă. Din păcate zâna surprizelor este în concediu, iar la reluarea emisiunii fiul nu ar mai avea pe cine să surprindă.

de la frig la ger!

2010-01-25T09:49:00.000-08:00

De câteva zile frigul, cu care natura ne-a mai adus aminte de iarnă, s-a transformat în ger. Imaginile zugrăvite de Alecsandri în pasteluri au căpătat reprezentare în natură, zăpada scârțâie sub picioare așa cum demult nu am mai auzit. Oamenii sunt zgribuliți si aleargă precum pinguinii catre oazele de caldură. Dar are și iarna farmecul ei, mai ales că de mulți ani nu am mai avut un asemenea anotimp. Să ne bucurăm de zăpadă și să păstrăm în suflet această răcoare pe care să o activăm la vară cand vom transpira stând pe loc.

ninge iar

2010-01-15T13:41:00.000-08:00

Uitandu-mă pe fereastra am observat ca prognozele meteorlogilor care anuntau ninsoare s-au adeverit. Avem iarasi pe strada un covor de zapada care va bucura copii si va umple de nervi adultii. Adultii nu iubesc zapada? Ba da, dar doar in statele civilizate unde dupa aceasta s-a asezat intr-un strat marisor este luata pe sus de utilajele municipalitatii si dusa intr-un loc mai bun. La noi din pacate zapada s-a odihnit pe strada, facuta gramezi de utilajele care au lucrat pentru degajare, pana cand caldura a adus-o in stare lichida. Ninsoarea va continua? Vom vedea maine care categorie de cetateni ai orasului va fi fericita, copiii sau adultii.

Avatar, precursorul apocalipsei!

2010-01-15T10:37:00.000-08:00

Ultima productie a lui James Cameron are încasări in prima luna de rulare depasite doar de alt film al aceluiasi "meserias" regizor, Titanicul. Dar nu performanțele financiare ale filmului m-au determinat sa scriu aceste rânduri ci o știre apărută la un jurnal de știri în care suntem anunțați că vizionarea acestui film a provocat depresie la jde' mii de persoane. "Psihologii din intreaga lume sunt ingroziți de numărul mare de depresii provocat de vizionarea Avatarului" este unul din titlurile stirii respective, iar "chirurgii din intreaga lume sunt ingroziți de cresterea numărului de apendice inflamate care au trebuit extirpate" aș adăuga eu ca să cresc nivelul groazei. Acum nu înteleg de ce ar fi ingroziți psihologii că a crescut numarul persoanelor cu depresie, mai degrabă i-aș vedea bucuroși că au mai multe cazuri de rezolvat și uite-așa în vreme de criză intră mai multi bani in buzunar. In continuarea știrii suntem anunțați că persoanele care au vizionat filmul au fost așa de atrase de planeta Pandora (unde se desfășoară acțiunea în Avatar) încat la terminarea filmului Terra le provoaca o mare depresie. Bine că n-au vazut dezbaterile din parlamentul romaniei pe legea bugetului că se aruncau in Niagara. Totuși cred că știrea nu are nici un sâmbure de adevăr și că face parte din strategia de promovare a filmului. Lasand la o parte comicul acestei știri nu pot să nu observ marea manipulare la care suntem supusi zi de zi de catre televiziuni, jurnalele de știri fiind cele mai "la indemana" poligoane.

Unora le place Dr. House

2009-11-15T08:19:00.000-08:00

Recunosc că am descoperit acest serial cam târziu. Cine e personajul dr. House? Un doctor care lucrează într-un spital din S.U.A. seful echipei de diagnostic, un bărbat de aproximativ 45 ani, agreabil, cu o barba ”a la George Michael”, cu handicap locomotor. Omul e un nonconformist, nu respectă regulile spitalului, însă e un profesionist excepțional. La fel ca Sherlock Holmes, personajul lui A.C. Doyle, House lucrează împreună cu echipa sa foarte organizat, elimină ipotezele neviabile și întodeauna găsește diagnosticul corect. În rest tipul e veșnic îmbrăcat cu o cămașă mototolită și nu are nici un fel de inhibiții în a spune ce gândește. De ce însă acest personaj este atât de iubit de public și este deoarece actorul care-l întruchipează, Hugh Laurie, primește 400.000 $ pe episod. Cred că explicația se află în fiecare dintre noi, cred că toți am dori să încălcăm cate odată regulile sociale, să putem spune lucrurilor pe nume fără teama de reacții, iar unui astfel de personaj, răzvrătit, cu o meserie grea pe care o face cu mult succes, este un soi de supapă pe unde frustrările noastre mai ”pufăie”. Faptul că majoritatea serialelor ne pun în fața unei dileme morale nu face decât să condimenteze această serie.

De ce un blog obisnuit?

2009-11-15T02:30:00.001-08:00

Pentru că doream un loc unde sa-mi scriu unele reflectii, nemultumirile. Am descoperit blogosfera ca fiind un loc unde poti spune ce te doare in speranta ca cineva va citi si eventual voi gasi aceleasi persoane nemultumite. Si ce daca ne intalnim mai multi "pesimisti". Nu-i nimic, vom carcoti impreuna. Hai sa carcotim.